Introducere
Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este o banda densă de țesut conjunctiv care se intinde de la femur la tibie . Este alcătuit din fibre de colagen de tip 1 (in proporție de 90%) si fibre de colagen de tip 3 [1].
Lungimea ligamentului incrucisat anterior variaza intre 27 si 38 mm si are o latime de 10-12 mm.
Ligamentul incrucisat anterior reprezintă o structurǎ importantǎ din articulatia genunchiului şi are rolul de a opune rezistențǎ miscarii de translatie anterioare a tibiei si incarcaturii/incarcarii de rotatie interna, precum si angulatiei in valgus. Mai mult, acesta îndeplinește de asemenea, o functie proprioceptivǎ importantǎ.
Fasciculul anteromedial al ligamentului încrucișat anterior asigură aproximativ 85% din forța totală de restricție a mișcării de translației anterioare. Fasciculul posterolateral are un rol principal în menținerea stabilității medial-laterale și rotaționale.
Raportul anatomic dintre femur şi tibie este mentinut cu ajutorul urmatoarelor ligamente:
· Ligamentul colateral lateral
· Ligamentul colateral medial
· Ligamentul incrucisat anterior
· Ligamentul incrucisat posterior
Cauzele leziunilor
Miscǎrile de rotație medialǎ insotite de extensie care pun ,in mod direct, in tensiune ligamentul încrucișat anterior reprezintă principala cauza a leziunilor. Printre situațiile care favorizează tensionarea LIA se numără, aterizarea pe piciorul extins (baschet, handbal) și răsucirea bruscǎ pe piciorul de sprijin atunci când sportivul șutează (fotbal).
Leziunile LIA se numără printre cele mai frecvente și semnificative leziuni ale genunchiului asociate activităților sportive, mecanismele de producere a leziunilor fără contact direct reprezentând aproximativ 70% din cazuri.
Sexul feminin – S-a observat ca femeile au un risc de accidentare de 3,5 ori mai crescut la baschet si de 2,67 ori mai mare la fotbal in comparație cu practicatii de sex masculin ale acelorasi sporturi. Comparativ cu sportivii de sex masculin, sportivele prezintă modele diferite de mișcare și activare musculară[[3]] și au ligamentele încrucișate anterior mai mici, cu valori de rigiditate scăzute și geometria osoasă a genunchiului diferită.[[4]] De asemenea, femeile prezintă valori mai mari ale laxității ariculatiei genunchiului comparativ cu bărbații.
Unghiul Q (Quadriceps angle) – În medie, sportivele mai tinere au un risc de cel puțin șase până la opt ori mai mare de a suferi o ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA) decât omologii lor de sex masculin. Există mai multe motive pentru acest risc crescut, unul dintre cele mai semnificative fiind diferențele dintre anatomia feminină și cea masculină. Aceste diferențe pot fi împărțite în factori anatomici „statici” și factori biomecanici „dinamici”.
Unele dintre diferențele statice pe care femeile le au față de bărbați sunt pelvisul mai lat, varusul șoldului mai mare, anteversia femurală crescută, genunchiul cu predispoziție spre valgus și rotația tibială externă. Per total, aceste diferențe duc la rotația internă și adducția coapsei la aterizarea după o săritură, ceea ce creează o tensiune mai mare asupra ligamentului încrucișat anterior. În plus, unghiul Q (unghiul măsurat între o linie trasată de la spina iliacă antero-superioară ş centrul rotulei și o a doua linie trasată de la centrul rotulei la tuberozitatea tibialǎ anterioară) este cu 3° până la 6° mai mare la femei comparativ cu bărbații.
Rigitatea articulației coxofemurală Flexibilitatea insuficientă a șoldului poate provoca un stres rotațional mare și, în consecință, leziuni ale genunchilor și gleznelor. O amplitudine de mișcare limitată a șoldului este asociată cu un risc crescut de leziune fără contact a ligamentului încrucișat anterior (LIA).
Slǎbicunea mușchilor fesieri Când mușchiul gluteus medius nu este suficient de antrenat, acesta permite coapsei să efectueze mișcări exagerate de rotație internǎ și adducție. Acest dezechilibru biomecanic se numește „lanț cinetic colapsat”. Această poziție anormală a coapsei poate produce o presiune suplimentară la nivelul articulației genunchiului și a rotulei.
Protocolul de recuperare/ tratament
Obiectivul principal al reconstrucției chirurgicale a ligamentului încrucișat anterior (LIA) este cel de a restabili stabilitatea articulară antero-posterioară și rotațională pentru a asigura o revenire cu succes la activitățile cotidiene şi sportive. Astfel, se previn instabilitatea articularǎ și procesele degenerative care pot apărea pe termen lung. Majoritatea leziunilor LIA sunt supuse unui tratament chirurgical.
Principalele obiective ale recuperării articulației genunchiului care a suferit o leziune a ligamentului încrucișat anterior includ:
· Recuperarea completa a amplitudinii de mișcare a genunchiului
· Refacerea forței musculare și a propriocepției
· Redobândirea stabilității funcționale
· Atingerea celui mai bun nivel funcțional posibil (de exemplu, mers, alergare, sărituri)
· Reducerea riscului de recidivǎ
· Revenirea la activitățile sportive si cele cotidiene
Programul de kinetoterapie pentru ligamentul încrucișat anterior (LIA) poate fi împărțit în etape bine determinate pentru a adapta abordarea terapeuticǎ și a evalua progresul pacienților. Fazele de reabilitare ar trebui să se bazeze pe etape cheie care evidențiază progresul, mai degrabă decât să fie bazate exclusiv pe timp.
Fazele și etapele adecvate pentru reabilitarea LCA sunt următoarele:
- Stadiul acut
- Stadiul preoperator sau tratament conservator
- Stadiul postoperator (Saptamanile 0-15)
- Tranzițional (4-6 luni)
- Revenirea la sport (6-12 luni)
Surse
- https://www.wosm.com/blog/why-women-are-at-higher-risk-for-acl-injuries-than-men/
- https://www.physio-pedia.com/Introduction_to_ACL_Rehabilitation?utm_source=physiopedia&utm_medium=search&utm_campaign=ongoing_internal
- https://www.physio-pedia.com/Anterior_Cruciate_Ligament_(ACL)
- https://www.physio-pedia.com/Introduction_to_ACL_Rehabilitation?utm_source=physiopedia&utm_medium=search&utm_campaign=ongoing_internal
Articole medicale
- Paterno MV. Non-operative care of the patient with an ACL-deficient knee. Current reviews in musculoskeletal medicine. 2017 Sep 1;10(3):322-7.
- Kotsifaki R, Korakakis V, King E, Barbosa O, Maree D, Pantouveris M, Bjerregaard A, Luomajoki J, Wilhelmsen J, Whiteley R. Aspetar clinical practice guideline on rehabilitation after anterior cruciate ligament reconstruction. British Journal of Sports Medicine. 2023 May 1;57(9):500-14.
- Petterson SC, Buckmire MC, Giordano AO. Recovery Stages After Anterior Crucuiate Ligament Reconstruction. Arthroscopy: The Journal of Arthroscopic & Related Surgery [Internet]. 2025 Nov 26;41(11):4393–5. Available from: https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0749806325005493?via%3Dihub
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3435909/
- Chappell JD, Creighton RA, Giuliani C, Yu B, Garrett WE. Kinematics and electromyography of landing preparation in vertical stop-jump: risks for noncontact anterior cruciate ligament injury. Am J Sports Med. 2007;35(2):235-241
- Anderson AF, Dome DC, Gautam S, Awh MH, Rennirt GW. Correlation of anthropometric measurements, strength, anterior cruciate ligament size, and intercondylar notch characteristics to sex differences in anterior cruciate ligament tear rates. Am J Sports Med. 2001;29:58-66
- Morales-Avalos R, Torres-González EM, Padilla-Medina JR, Monllau JC. ACL anatomy: Is there still something to learn?. Revista espanola de cirugia ortopedica y traumatologia. 2024 Jul 1;68(4):422-7.
- Evans J, Mabrouk A. Anterior cruciate ligament knee injury. InStatPearls [Internet] 2023 Nov 17. StatPearls Publishing.
Imagini
https://www.google.com