”Planta” se referă la zona de la baza piciorului iar ”fascia” se referă la țesuturi fibroase conjunctive. Așadar, fascia plantară este o bandă de țesut fibros de la baza piciorului, care își are originea de la călcâi (calcaneu) și se întinde, atașându-se de oasele lungi numite metatarsiene.
Fascia plantară are rolul de a menține arcul piciorului și joacă un rol important asigurând echilibrul și stabilitatea în timpul mișcărilor
• Când greutatea este descărcată de pe picior, în repaus, articulația gleznei este în poziție neutră iar fascia plantară este scurtată.
• În ortostatism (stat în picioare), greutatea este repartizată pe picioare, iar fascia plantară este alungită.
• În timpul mersului și alergatului, piciorul are contact cu solul, iar arcul plantar se aplatizează, întinzând fascia plantară. Pentru a facilita desprinderea de sol, fascia se scurtează.
Ruptura fasciei plantrare determină probușirea boltei plantare și apariția piciorului plat.
Fasciita plantară este a treia cea mai comună leziune specifică alergătorilor care afectează anual , în Statele Unite, aproximav 1 milion de oameni.
Alergătorii și atleții care suferă de fasciită plantară obesrvă o durere la nivelul călcâiului care devine din ce în ce mai intensă în timpul antrenamentelor. Fără tratament adecvat, durerea va deveni insuportabilă, fapt ce va duce la întreruperea activităților zilnice.
Simptomele fasciitei plantare
Simptomele fasciitei plantare apar adesea pe parcursul unei zile sau zile. De exemplu, o persoană poate merge la jogging și poate observa o durere redusă la unul dintre călcâie care dispare, dar se agravează mai târziu în cursul săptămânii, pe durata următorului antrenament. Simptomele fasciitei plantare sunt descrise mai jos.
Durere acută la nivelul călcâiului – O durere ascuțită în interiorul călcâiului (chiar în spatele arcului piciorului) este un semn distinctiv al fasciei plantare.
Durere resimțită după odihnă prelungită – Durerea este de obicei cea mai vizibilă când te ridici din pat dimineața sau când te ridici de pe scaun după ce ai stat o perioadă lungă de timp. Această durere apare deoarece fascia plantară se scurtează atunci când piciorul este în repaus. Mersul pe jos și o perioadă scurtă de timp în picioare, de obicei, alungește fascia plantară, determinând diminuarea sau dispariția durerii.
Durere apărută în urma unei activități prelungite – Așa cum odihna prelungită poate determina strângerea fasciei, activitatea prelungită poate încorda fascia și poate duce la slăbirea acesteia, cauzănd durere.
Sensibilitate la nivelul călcâiului – Presiunea aplicată pe călcâi cauzează durere.
Durere la flexie – Flexia piciorului și a degetelor de la picioare în sus, spre tibie (flexie dorsală), poate fi inconfortabilă sau dureroasă. Acest simptom poate fi mai rău dacă persoana are și un tendon lui Ahile strâns.
Parestezii (furnicături ) sau senzație de arsură la nivelul piciorului – Ocazional, oamenii raportează o senzație de furnicături sau de arsură la piciorul afectat, indicând posibil ca un nerv este iritat sau presat.
Mersul șchiopătat – În general, persoana afectată încearcă să evite să pună greutate pe călcâiul afectat în timpul mersului.
Cercetătorii estimează că până la o treime dintre pacienții cu fasciită plantară o resimt la ambele picioare. Majoritatea oamenilor suferă de fasciită plantară doar la un picior.
Simptomele fasciitei plantare apar adesea după ce o persoană și-a schimbat rutina. De exemplu, când a început să poarte pantofi noi, să se antreneze mai mult sau să facă exerciții pe o suprafață nouă.
Cauze și factori de risc
În timpul mersului și alergării, fiecare pas determină să se întindă și să se contracte. Pe o distanță de câțiva kilometri fascia se întinde și se contractă de mii de ori.
Acest efort repetitiv poate cauza:
• Micro leziuni la nivelul fasciei plantare
• Inflamarea fasciei plantare
Inflamația și/sau micro leziunile se produc aproape de locul în care fascia plantară se atașează de calcaneu (de aceea se resimt dureri în călcâi). Inflamația cronică slăbește fascia plantară și o predispune spre rupere, în timp ce micro leziunile favorizează inflamația.
Cei mai cunoscuți factori de risc sunt :
Pronația excesivă a piciorului – În mod normal, când piciorul ia contact cu solul, se rotește ușor spre interior (pronație). Atunci când se produce o pronație prea accentuată, crește presiunea asupra arcului plantar, fapt ce favorizează leziunile. Pronația excesivă este specifică persoanelor care au piciorul plat.
Accentuarea arcului plantar – Deși fascia plantară favorizează menținerea arcului plantar, scurtarea excesivă a acestuia, produce inflamație la nivelul tălpii.
Mușchii flexori plantari slabi – Mușchii care se găsesc pe partea inferioară a piciorului împreună cu fascia plantară sunt mușchii intrinseci ai picioarelor. Dacă acești mușchi sunt slabi, fascia plantară poate fi supusă unei tensiuni excesive.
Alergare – Câțiva kilometri de jogging forțează fascia plantară să se întindă și să se contracte de câteva mii de ori. Dacă fascia este inflamată sau se confruntă cu micro-lacrimi, atunci alergarea va provoca durere la fiecare pas.
Statul în picioare pentru o perioadă prelungită sau mersul pe jos – Perioadele prelungite de stat în picioare sau de mers pot încorda fascia plantară. Țesutul are nevoie de timp pentru a se odihni și a se recupera.
Activitate fizică insuficientă – Așa cum prea multă activitate poate provoca fasciită plantară, la fel de mult dăunează și deficitul. Când piciorul este în repaus, fascia plantară este scurtată și poate deveni rigidă. Activitatea regulată, intermitentă poate menține fascia plantară suplă și puternică.
Rigiditatea tendonului lui Ahile – Când tendonul lui Ahile este scurtat, glezna are o mobilitate redusă, iar ca urmare, este dificil să se efectueze flexia completă a piciorului (numită flexie dorsală), rigidizând astfel fascia plantară. Un studiu estimează că aproape 4 din 5 persoane cu fasciită plantară au și un tendon lui Ahile strâns.
Lungimi diferite ale picioarelor – Când o persoană are picioare de lungimi diferite, fascia plantară și alte țesuturi moi ale piciorului sunt solicitate asimetric și trebuie să compenseze mai mult pentru a absorbi șocurile și forța de reacțiune a solului.
Obezitatea – Excesul de greutate sau o creștere bruscă în greutate poate pune o presiune suplimentară asupra fasciei plantare.
Erori de antrenament – Supraantrenamentul sau creșterile bruște de intensitate ale antrenamentului (în special creșteri ale kilometrajului de alergare, a vitezei de lucru sau a alergării în deal) pot încorda fascia plantară.
Tratament
• Odihnește-te și ridică-ți piciorul pe un scaun când poți
• Puneți o compresă cu gheață (sau o pungă de mazăre congelată) într-un prosop pe zona dureroasă timp de până la 20 de minute la fiecare 2 până la 3 ore
• Purtați încălțăminte largă, confortabilă, cu toc jos și talpă moale
• Folosirea de branțuri moi sau talonete în pantofi pentru a evita contactul cu suprafața dură a solului
• Exerciții regulate de stretching, menite să crească flexibilitatea fasciei și musculaturii plantare
• Exerciții de kinetoteapie care au ca scop echilibrarea musculaturii piciorului
• Terapia trigger points
• Kinesiotaping
