Introducere
Punctele Trigger au fost „descoperite” de mai multe ori de-a lungul timpului, fiind documentate atât în medicina occidentală, cât și în cea orientală, unde erau cunoscute sub denumirea de Tsubo, adică puncte de blocaj energetic.
Un rol important în studiul acestor puncte i-a revenit medicului Janet Travell, care în anul 1942 a publicat prima lucrare în care a descris 32 de tipare de durere și a introdus termenul de punct trigger miofascial.
Ce este un punct Trigger?
Un punct trigger reprezintă o zonă hiperiritabilă localizată la nivelul unui mușchi scheletic, într-o bandă musculară tensionată, fiind asociată cu un nodul sensibil la palpare.
Aplicarea presiunii asupra acestui punct poate provoca durere locală sau durere care iradiază în alte zone ale corpului. Pe termen lung, punctele trigger active pot duce la apariția unor disfuncții motorii și la limitarea mobilității.
Cum se formează punctele Trigger?
Punctele trigger apar, de regulă, în urma suprasolicitării musculare. La nivelul fibrelor musculare se acumulează produși metabolici care, în cantități mari, devin toxici pentru țesuturi.
Această acumulare determină apariția durerii, scurtarea fibrei musculare și diminuarea mobilității articulare. În timp, aceste modificări pot duce la apariția unor posturi incorecte și dezechilibre musculare.
Simptomele pot persista până când punctele trigger sunt dezactivate, moment în care țesutul începe procesul natural de vindecare.
Afecțiuni asociate punctelor Trigger
Sindromul miofascial dureros reprezintă o cauză frecventă a durerilor acute sau cronice și poate contribui la apariția unor limitări funcționale importante.
Durerea poate fi locală sau se poate răspândi în alte zone ale corpului și se poate asocia cu afecțiuni precum:
Dureri cervicale
Dureri de spate
Dureri de umăr
Migrene
Dureri de coapsă
Dureri de genunchi
Tendinite
Burșite
Sindrom de tunel carpian
Reducerea mobilității articulare
Beneficiile terapiei Trigger Points
Diminuarea și tratarea durerilor acute și cronice
Ameliorarea afecțiunilor coloanei vertebrale (discopații, cifoză, lordoză, scolioză)
Reechilibrarea tonusului muscular
Creșterea amplitudinii de mișcare
Îmbunătățirea circulației sangvine
Reducerea necesității medicației sau a intervențiilor chirurgicale
Contribuie la reducerea stresului, anxietății și tensiunii musculare
