Umărul înghețat sau capsulita adezivă, este o afecțiune ce se caracterizează prin rigiditate și durere la nivelul articulației scapulo-humerale.
Simptomele încep să apară gradual, amplificându-se odată cu trecerea timpului.
Oasele, ligamentele și tendoanele care intră în alcătuirea articulației umărului sunt grupate într-o capsulă articulară. Practic, se produce o limitare a mișcării atunci când capsula articulară se rigidizează.
Simptome
Simptomele specifice umărului înghețat sunt asociate cu trei faze:
• Faza dureroasă – Faza inițială durează între 6 săptămâni și 9 luni. În tot acest timp, durerea se amplifică gradual iar mobilitatea începe să scadă.
• Faza adezivă – În acest stadiu, durerea se reduce, iar articulația devine rigidă. Activitățile de bază precum îmbrăcatul devine dificil. Mai mult, musculatura umărului este vizibil atrofiată din cauza inactivității.
• Faza de recuperare – Această fază durează între 6 luni și 2 ani . Forța musculară și mobilitatea își revin aproape complet iar durerea continuă să scadă.
Durerea difuză – Durerea este resimțită la nivelul umărului și uneori în partea superioară a brațului. Durerea apare gradual și se intensifică odată cu mișcarea umărului. Durerea este accentuată în faza incipientă și scade în fazele ulterioare.
Rigiditate la nivelul umărului – Se observă o reducere importantă a mobilității în cazul umărului înghețat. Persoanele, în general tind să evite durerea în această perioadă , așa că evită să facă mișcările specifice articulației umărului, fiind creat un cerc vicios care atrofiază musculatura coafei rotatorii, iar ca urmare, mobilitatea scade și mai mult.
Probleme cu somnul – Dormitul pe partea afectată este inconfortabilă și adesea dureroasă. Se recomandă sprijinirea brațului afectat pentru a evita disconfortul.
Cauzele și factori de risc:
Umărul înghețat este o afecțiune ce poate fi dezvoltată la orice vârstă , dar, de obicei apare la adulții cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani.
Genul – Femeile sunt mai predispuse să sufere din cauza capsulitei adezive. Experții asociază acest aspect cu schimbările hormonale, mai ales cu cele specifice menopauzei.
Diabetul – Persoanele cu diabet reprezintă un procent de 10-20% din totalul pacienților care suferă de umăr înghețat, compartiv cu 2% din populația generală. Motivul exact nu este cunoscut, dar unii experți susțin teoria conform căreia moleculele de glucoză se atașează de proteinele de colagen , cauzând astfel rigiditatea articulară. De asemenea, persoanele cu diabet au tendința de a dezvolta această afecțiune la ambii umeri.
Perioadele de inactivitate – Lungile perioade de inactivitate rezultate în urma unei intervenții chirurgicale, fracturi, unui infarct sau a unei boli, pot determina apariția umărului înghețat. În aceste perioade de repaus se recomandă efectuarea unor exerciții kinetoterapeutice, menite să prevină rigiditatea articulară.
Dezvoltarea capsulitei adezive în trecut – S-a constatat că la aproximativ 6-17%, problema revine în decurs de 5 ani afectând umărul opus.
Alte boli și probleme medicale:
• Bolile tiroidiene (hipotiroidism și hipertiroidism)
• Depresie
• Bolile cardiovasculare
• Afecțiuni ale plămânului
• Cancerul de sân
• Operația pe cord deschis
• Polimialgia reumatoidă
• Boala Parkinson
Tratament
Tratamentul umărului înghețat presupune practicarea unor exerciții și aplicarea unor procedee terapeutice, ce au ca scop creșterea mobilității articulare. Administrarea de medicamente corticosteroide și injectarea anestezicelor în capsula articulară sunt de asemenea indicate pentru a facilita procesul de recuperare. Într-un procent mic al cazurilor, este necesară intervenția chirurgicală artroscopică pentru a elibera articulația și pentru a îmbunătăți mobilitatea.
Referințe:
www.webmd.com
https://orthoinfo.aaos.org
www.mayoclinic.org
www.sports-health.com
Descriere
Sindromul de tunel carpian este o afecțiune ce presupune comprimarea nervului median, localizat la nivelul feței palmare a mâinii. Nervul median asigură funcția senzitivă la nivelul suprafeței palmare laterale, policelui, degetului arătător, degetului mijlociu și pe o parte a degetului inelor. De asemenea, asigură inervarea mușchiului pronator , flexorilor (cu excepția flexorului carpi ulnaris și o regiune a flexorului digitorum profund, inervați de nervul ulnar .
Inflamarea mușchilor asociați tunelului carpian, produce o compresie la nivelul nervului median.
Cauze
În cele mai multe situații, există o combinație de factori care declanșează sindromul de tunel carpian. Studiile arată că femeile și persoanele în vârstă sunt mai predispuse să dezvolte această afecțiune. Printre cauzele principale, se numără:
Ereditatea. Este un factor important, deoarece tunelul carpian poate fi mai îngust în cazul unor pesoane, din cauza particularităților anatomice moștenite.
Mișcările repetitive ale mâinilor. Efectuarea îndelungată a activităților ce presupun mișcări ale încheieturii mâinii, pot inflama tendoanele, care vor pune presiune pe nervul median.
Poziția mâinii. Unele activități presupun o flexie sau extensie exagerată a articulației mâinii pentru intervale prelungite de timp, fapt care crește presiunea asupra nervului.
Există afecțiuni care pot avea simptome similare cu cele specific sindromului de tunel carpian.
- Artrita
- Leziunile ligamentare
- Neuropatiile
- Traumatismele de la nivelul încheieturii mâinii
- Comprimarea rădăcinii nervoase C6-C7
Deși nu se întâmplă des, la unele persoane, sindromul de tunel carpian se declanșează în anumite situații precum:
- Amiloidoza , o afecțiune care se manifestă prin depunearea proteinelor amiloid în țesuturi și organe
- Diabetul
- Perioada sarcinii
- Artrita reumatoid[
- Probleme ale tiroidei
- Tratamente contraceptive
Activități profesionale care presupun utilizarea repetitivă a încheieturii mâinii
- Manufactura
- Munca la o linie de asamblare
- Mecanica auto
- Lucrul la calculator
- Munca în construcții și instalații
Simptome
Printre simptomele sindromului de tunel carpian, se numără:
- Amorțeală, furnicături, senzație de arsură și durere, în principal la nivelul policelui, arătătorului, degetului mijlociu și inelarului
- Senzații ocazionale de tip șoc dureros care se resimte la nivelul degetelor 1-4
- Durere și furnicături resimțite de la antebraț până la umăr
- Slăbiciunea musculaturii mâinii
- Scăpatul obiectelor din mână și pierderea propriocepției ( dificultatea conștientizării locului unde se află mâna)
De cele mai multe ori, sindromul de tunel carpian se declanșează gradual, fără dureri evidente, simptomele fiind rare la inceput.
Prevenire
Deși nu există strategii dovedite care pot preveni sindromul de tunel carpian, pot fi folosite metode diverse pentru a reduce stresul repetativ de la nivelul încheieturii mâinii:
- Reducerea forței utilizate pentru realizarea prehensiunea ( acțiunea mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor) în timpul activităților profesionale
- Pauzele scurte și frecvente în care se urmărește întinderea și destinderea musculaturii mâinilor și antebrațelor.
- Evitarea menținerii extensiei sau flexiei pe o perioadă îndelungată
- Corectarea posturii . Aducerea umerilor spre înainte și încordarea musculaturii gâtului, contribuie la comprimarea rădăcinilor nervoase de la nivel cervical.
- Schimbarea mouse-ului la computer astfel încât să asigure confortul pe tot timpul lucrului la PC.
- Menținerea căldurii la nivelul mâinilor . Disconfortul termic caracteristic perioadelor reci poate crește inflamația la nivelul articulațiilor mâiniii
Tratament kinetic
Prin tratamentul kinetoterapeutic se urmărește reducerea inflamației prin exerciții menite să echilibreze tonicitatea musculară, proceduri de terapie manuală și stretching. În cazuri grave, poate fi necesar tratamentul chirurgical.
Referințe
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/carpal-tunnel-syndrome/symptoms-causes/syc-20355603
https://www.nhs.uk/conditions/carpal-tunnel-syndrome/
https://www.healthline.com/health/carpal-tunnel-syndrome
https://www.webmd.com/pain-management/carpal-tunnel/carpal-tunnel-syndrome#1
https://teachmeanatomy.info/upper-limb/nerves/median-nerve/
Definiție
Torticolisul este o afecțiune produsă de o contractură a musculaturii gâtului care limitează mișcările de rotație și înclinare a capului. Există diferite varietăți de torticolis, clasate după cauzele lor.
Torticolisul obişnuit sau banal apare uneori după o mişcare brutală şi forţată a gâtului.
Torticolisul congenital este cauzat de o dezvoltare asimetrică a mușchilor sternocleidomastoidieni, fapt care produce o înclinare a capului spre partea afectată și o contrarotație.
Torticolisul spasmodic, de cauză necunoscută, intră in cadrul afecțiunilor în decursul cărora contracturile provoacă poziţii anormale ale corpului. Se observă accese de dureri şi de redoare a gâtului, în timpul cărora survin contracturi succesive. Capul poate fi în rotaţie (torticolis), în înclinaţie pe o parte (laterocolis), în flexie spre în faţă (antecolis) sau în extensie spre spate (retrocolis).
Torticolisul simptomatic apare ca simptom a unei boli, leziuni ale coloanei vertebrale cervicale sau ale unor traumatisme produse la nivelul gâtului.
Cauze
Adesea, torticolisul se poate declanșa în următoarele situații:
- Mișcările bruște ale gâtului
- Dormitul într-o poziție nefirească
- Șocurile emoționale sau anxietatea, care produc o contractură involuntară a gâtului
- Menținerea îndelungată a unei poziții nefirești la nivelul gâtului. De cele mai multe ori, torticolisul apare la persoanele care au o profesie ce presupune menținerea unei poziții de lucru relativ fixă, pe o durată de câteva ore.
- Leziuni produse la nivel cervical
- Reacție adverse la anumite tipuri medicamente
Simptome
Cele mai frecvente simptome observate sunt:
- Contractarea nefirească a musculaturii gâtului
- Durere la nivelul umerilor
- Reducerea mobilității gâtului
- Blocarea gâtului intr-o poziție nefirească
- Durerile de cap
Tratament
Principalul obiectiv al tratamentului, este redarea mobilității gâtului prin echilibrarea tonusului muscular. Câteva dintre metodele prin care se poate realiza acest lucru sunt:
- Exercițiile de kinetoterapie de stretching și stabilitate
- Masajul pe țesutul de profunzime
- Reeducarea posturală globală
- Odihna
- Aplicarea locală alternativă a copresiilor calde și reci pe suprafața afectată pentru a favoriza relaxarea musculară și circulația locală.
O entorsă se produce în momentul în care o articulație este forțată să se miște în afara limitelor anatomice, fapt care determină întinderea sau fisurarea ligamentelor iar în cazuri grave chiar ruperea lor. Ligamentele au rolul de a menține raporturile anatomice corecte dintre oasele gleznei, de a preveni mișcările exagerate și de a oferi stabilitate articulației.
Cele 3 grade ale entorselor
Gradul 1
În acest caz glezna se simte blocată, se observă edem local, iar ligamentele au fost întinse, fără a se fisura.
Gradul 2
Ligamentele au fost fisurate parțial, iar durerea și edemul persistă o perioadă mai lungă. Mai mult, se remarcă o învinețire locală, din cauza hemoragiei subcutanate produse în urma traumatismului. În acest stadiu persoana pune cu dificultate piciorul în pământ.
Gradul 3
Ligamentele suferă o ruptură totală, iar articulația devine instabilă și incapabilă de a susține greutatea corpului.
Cauzele
Cele mai comune cauze sunt:
- Căzăturile care favorizează forțarea limitelor anatomice de mișcare
- Aterizările greșite făcute în urma unei sărituri sau pivotări
- Antrenamente desfășurate pe suprafețe necorespunzătoare
- Traumatismele sportive
Simptome
Simptomele variază în funcție de gradul leziunii. Printre ele se numără:
- Durere, în special la pășire
- Sensibilitate la palpare
- Instabilitate la nivelul gleznei
- Diminuarea amplitudinii de mișcare
- Invinețirea zonei afectate
- Cracment auzit în momentul producerii leziunii
- Edem local
Factori de risc
- Practicarea anumitor sporturi : Entorsele sunt accidentări comune în sporturile care presupun sărituri, schimb rapid de direcție și ruperi de ritm în alergare. Cel mai frecvent se produc în baschet, handbal, fotbal și tenis.
- Suprafețe de antrenament necorespunzătoare
- Entorsele anterioare – Tratarea necorespunzătoare a entorselor precedente crește riscul de recidivă.
- Condiția fizică deficitară – Atât deficitul de forță cât și de flexibilitate, favorizează accidentările.
- Încălțămintea neadecvată – Încălțămintea care nu asigură aderența necesară și cea cu talpă înaltă contribuie la producerea entorselor.
Fiecare profesie presupune un anumit tip de efort și anumite poziții de lucru ce trebuie adoptate pentru a efectua anumite sarcini. Pe termen lung, însă, coloana vertebrală are de suferit dacă nu prevenim efectele compensărilor musculare care se produc în mod inevitabil.
Manipulatori de marfă
Această profesie presupune un efort fizic susținut pentru a împinge sau a ridica greutăți mari. De cele mai multe ori, durerile apar în momentul în care se utilizează în mod aproape exclusiv forța musculaturii spatelui, iar în cazuri grave se produc hernii de disc . Un alt factor favorizant, îl reprezintă ridicările în torsiune. Pentru a evita astfel de probleme, se recomandă ridicarea greutăților prin utilizarea predominantă a musculaturii picioarelor.
Mecanic auto
Munca de mecanic presupune miscari de torsiune, lucrat în poziție aplecată sau arcuirea coloanei pentru o perioadă îndelungată de timp. Toate aceste tipuri de mișcări produc o solicitare suplimentară a coloanei vertebrale.
Dentist
În această profesie, predomină durerile lombare și cervicale produse în urma menținerii îndelungate a posturilor incorecte și anteriorizării gâtului. Pe termen lung, aceste posturi de lucru, pot produce parestezii la nivel brahial, inflamarea nervului sciatic sau chiar hernii de disc.
Muncitor pe șantier
Manipularea greutăților, stresul repetitiv la nivelul spatelui și pozițiile incomode de lucru, contribuie la inflamarea musculaturii spatelui , reducerea mobilității coloanei vertebrale și la dureri cronice.
Munca de birou
În acest caz, sedentarismul, menținerea îndelungată a posturiilor incorecte, lucratul la PC își pun amprenta asupra sănătății coloanei vertebrale. Adesea, persoanele care petrec mult timp la birou, remarcă anteriorizarea capului, ducerea umerilor spre înainte și dureri în zona lombară, care de multe ori se resimte și de-a lungul coapsei.
Șofer profesionist
La nivel global, este considerată una dintre cele mai periculoase profesii pentru spate și gât. Pe lângă menținerea unei poziții relativ inerte a spatelui pe durata statului la volan, șoferii se confruntă și cu șocurile transmise indirect în coloana vertebrală din cauza suspensiilor rigide de la unele automobile sau a denivelărilor întâlnite pe traseu.
Ce este Sindromul de piriform
Sindromul de piriform este o afecțiune cauzată de iritarea mușchiului piriform, localizat la regiunea fesieră, în vecinătatea nervului sciatic. Inflamarea mușchiului este însoțită de durere, amorțeală și furnicături de-a lungul coapsei, gambei, resimțindu-se uneori până la nivelul degetelor.
Cauzele Sindromului de Piriform:
- Contractura mușchiului piriform, produsă de inflamarea propriu-zisă a mușchiului sau a articulațiilor învecinate (sacroiliacă sau coxo-femurală)
- Contractarea mușchiului, în urma unei leziuni sau unor mișcări bruște
- Hemoragie la nivelul piriformului
În urma iritării piriformului și a nervului sciatic, durerea și paresteziile (senzația de amorțeală) se propagă de-a lungul feței posterioare a coapsei, gambei și a piciorului.
Simptomele sindromului de piriform:
În general, pacienții acuză o senzație de sensibilitate și durere în regiunea fesieră, care se propagă de-a lungul membrului inferior, uneori până la nivelul degetelor. Printre simptomele specifice sindromului de piriform, se numără:
- Durere difuză la nivelul fesei
- Durere resimțită de-a lungul membrului inferior ( partea posterioră)
- Durere produsă în timpul urcatului scărilor sau a mersului pe suprafețe înclinare
- Reducerea mobilității la nivelul articulației soldului
- Amplificarea durerii după o perioadă îndelungată de stat pe scaun
Tratamentul sindromului de piriform:
Obiectivele principale în tratarea acestei afecțiuni sunt relaxarea mușchiului piriform și recăpătarea mobilității articulației șoldului. Câteva dintre metodele care pot fi utilizate sunt:
- Terapia trigger points
- Reeducarea Posturală Globală
- Exercițiile de stretching
- Exercițiile pentru stabilizarea șoldului
Complicațiile sindromului de piriform
Odată cronicizată afecțiunea, pot apărea mai multe probleme la nivelul sistemului locomotor. Printre acestea se numără:
- Sensibilitate crescută la nivelul zonei fesiere, mai ales la palpare
- Contracturi repetate la nivelul coapsei sau gambei
- Noi compensări musculare care pot cauza probleme la nivelul coloanei vertebrale, genunchiului sau gleznei.